Parohia Sf Ciprian Si Iustina/ Sts Cyprian And Justina Parish Milton Keynes

Programul Liturgic pentru Săptămâna Mare / Slujba din Noaptea Învierii

Intrarea Domnului în Ierusalim. Duminica a 6-a din Post (a Floriilor) / Entrance of the Lord into Jerusalem. 6th Sunday of Great Lent (Palm Sunday) 11.45 - Ceasurile / Hours 12.30 - Dumnezeiasca Liturghie / Divine Liturgy

Fii prieten cu Dumnezeu!
Dumnezeul nostru, Iisus Hristos, este Dumnezeu desăvârșit și Om desăvârșit. Ca Dumnezeu desăvârșit, El cuprinde toate cu dragoste, cu dragostea Sa nesfârșită. Ca om desăvârșit, este iubitor cu fiecare suflet ce se apropie de El. Nouă, totuși, această dragoste a lui Dumnezeu ni se pare cumva îndepărtată, ni se pare că Dumnezeu este foarte departe de noi. De fapt, noi ne depărtăm de Dumnezeu. El nu se poate despărți de noi, căci El este Viața. El este Dragostea deplină. O, oare când vom avea și noi față de Dânsul aceeași dragoste, oare când ne vom apropia de Dânsul ca de un prieten adevărat? (Starețul Tadei de la Vitovnița, Cum îți sunt gândurile așa îți este și viața, Editura Predania, București, 2010, p. 123)

Duminica a 5-a din Post (a Cuvioasei Maria Egipteanca) / 5th Sunday of Lent (St Mary of Egypt) 11.45 - Ceasurile / Hours 12.30 - Dumnezeiasca Liturghie / Divine Liturgy

Duminica a 4-a din Post (a Sfântului Ioan Scărarul) / 4th Sunday of Lent (St John of the Ladder) 11.45 - Ceasurile / Hours 12.30 - Dumnezeiasca Liturghie / Divine Liturgy

În timpul rugăciunii suntem protejați de Harul lui Dumnezeu
Vă voi povesti despre un bătrân care avea un corb în chilia sa. Bătrânul rostea mereu Rugăciunea, iar corbul auzind toată ziua: „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”, i s-a făcut obicei și spunea și el. Într-o zi a rămas fereastra deschisă și corbul a zburat afară. Zbura, iar bătrânul îl auzea cum rostea Rugăciunea. La un moment dat s-a năpustit asupra lui un șoim, dar auzind de la corb: „Doamne, Iisuse Hristoase..., miluiește-mă!”, s-a depărtat. Pasărea nu avea nicio simțire a Harului lui Dumnezeu înlăuntrul ei, dar fiindcă rostea Numele lui Dumnezeu, șoimul s-a temut să se apropie ca s-o mănânce. Cu atât mai mult pe noi ne va apăra și ne va sfinți Harul lui Dumnezeu, când rostim Rugăciunea. Pentru că noi avem Harul Sfântului Duh înlăuntrul nostru și poate lucra. Și chiar dacă nu înțelegem, el își face treaba sa. „Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”. Noi să rostim Rugăciunea și Dumnezeu cândva ne va umbri. Dumnezeu este răsplătitor, nu se poate să ne lase așa. Ci va veni și blândețe și smerenie și dumnezeiască mângâiere de la Dumnezeu, precum și dumnezeiasca fericire și-l vor ajuta pe om. Și orice ar avea, fie ispite, fie epuizat de va fi, oricum ar fi, este cu neputință ca Harul lui Dumnezeu să nu-l umbrească, pentru că Numele lui Dumnezeu, când îl rostește cineva, le binecuvintează pe toate.
(Stareţa Macrina Vassopoulos, Cuvinte din inimă, Editura Evanghelismos, p. 110) - sursa: doxologia.ro
See More

Ce să facem când nu ne putem ruga?
Când îți este greu să te rogi, stai, așa cum ți-am mai spus și altă dată, înaintea icoanei lui Hristos și nu-I spune nimic. Doar privește-L și, încet-încet, îți va vorbi El. Îți va spune: „De vreme ce te ostenești de dragul Meu, Eu te voi alina, voi fi alături de tine, te voi sprijini. Nu te întrista!”. Așa s-a întâmplat și cu un ascet. În timp ce plângea cu jale, rugându-se, Îl vede pe Hristos Care îl întreabă: „De ce plângi?”. Ascetul îi r...ăspunde: „Fiindcă Te-am întristat, Hristoase al meu”. „E, de vreme ce ai înțeles că M-ai întristat”, îi răspunde Domnul, „Eu am încetat a mă întrista. Așa că de acum înainte să te bucuri!”.

See More

Rugăciunea lui Iisus şi semnul Crucii – arme contra diavolului
Întreaga lume se află parcă sub influenţa unei puteri, a unei forţe, care stăpâneşte mintea, voinţa şi toate puterile sufleteşti ale omului. O aristocrată mi-a povestit că avea un fiu. Era evlavios, neprihănit. S-a luat cu prietenii şi a devenit necredincios, destrăbălat, ca şi cum cineva îl stăpânea şi îl obliga să facă toate acestea. Evident că aceasta este o forţă străină, o forţă a răului. Izvorul ei este diav...olul, iar oamenii sunt doar arme. Acesta este antihristul care vine în lume. Omul rămâne parcă fără apărare, cu cât este stăpânit de această forţă a răului şi nu este conştient de ceea ce face... Îl inspiră şi gândul sinuciderii. Dar cum se petrec acestea? Toate acestea se întâmplă pentru că oamenii nu îşi iau cu sine armele, nu au cu sine rugăciunea lui Iisus (Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul/păcătoasa) şi semnul Sfintei Cruci. Nimeni nu se învoieşte să facă rugăciunea lui Iisus şi semnul Crucii: sunt (considerate) lucruri „învechite”, „antichităţi arheologice care şi-au trăit veacul”.
(Starețul Varsanufie de la Optina, traducere de Pr. Teoctist Caia, Editura Doxologia, Iași, 2011, p. 147) - sursa: doxologia.ro
See More

Monahul Damian Ţâru se mâhnea când auzea pe cineva cârtind sau osândind pe aproapele
Dacă venea un frate la el şi începea a cârti şi a osândi, bătrânul lăsa capul în jos, se oprea din lucru şi ofta. Atunci fratele, văzând aceasta, se ruşina de cuvintele sale şi îşi cerea iertare. În altă zi, a întâlnit bătrânul un călugăr întristat. Deci, aflând pricina, s-a dus la chilie, a scris pe o foaie de hârtie câteva versete din Sfânta Scriptură şi câteva cuvinte de la Sfinţii Părinţi..., apoi, întâlnindu-l, i-a zis: ̶ Primeşte, părinte, această mică reţetă duhovnicească, că îţi va fi de mare folos. A zis bătrânul către ucenicul său: ̶ Părinte Nicodim, astă-noapte am citit viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca şi, adormind puţin, m-am trezit plângând în hohote. A zis iarăşi ucenicului său: ̶ Când eram tânăr, mă supărau gândurile trupeşti. Iar într-o noapte, pe când mă rugam cu lacrimi, am aţipit puţin şi am auzit un glas: „De acum nu vei mai fi luptat de asemenea gânduri”. Din ceasul acela, cu darul lui Hristos, am odihnă. (Arhimandrit Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, p. 623) - doxologia.ro
See More

Sfântă Cuvioasă Maria Egipteanca roagă-te bunului Dumnezeu pentru noi!
Născută în Egipt, Sfânta Maria a părăsit casa părintească la vârsta de 12 ani și a mers în Alexandria. Întinându-și fecioria, s-a lăsat pradă cu totul patimii trupești, trăind vreme de 17 ani într-o cumplită desfrânare. A căutat să îi corupă până și pe cei care mergeau la Ierusalim, însoțindu-i, dar odată ajunsă acolo, a pus început bun unei nevoințe de 47 de ani, făcându-se asemenea cu îngerii. Originară ...din Egipt, Sfânta Maria a dus, până la un moment dat, o viață de desfrânată. Dorința ei era de a corupe cât mai mulți bărbați, pentru a-și satisface plăcerile trupești. Timp de 17 ani, a trăit în desfrânare, iar într-o zi, pe când se adunaseră mulți oameni să meargă la Ierusalim, pe vremea închinării Cinstitei Cruci, a cerut și ea să meargă împreună cu tinerii desfrânați, pe drum continuând să păcătuiască. Ajunsă în fața cinstitei Biserici, ceva nevăzut o oprea să intre în lăcașul de închinare și, înțelegând că pricina era viața sa păcătoasă, s-a rugat la icoana Maicii Domnului, făgăduind că dacă va fi lăsată să intre își va schimba viața și va trăi în curăție. Și fiindu-i împlinită rugăciunea, Sfânta Maria a trecut Iordanul și s-a nevoit timp de 47 ani în pustie, fiind înconjurată de îngeri și înălțată în sus, în vremea rugăciunii. Căci lupta cu diavolii și cu patimile sale a fost atât de puternică, încât adesea sfânta se punea la pământ și nu se mișca până când nu se risipea ispita. Sfântul Zosima, cel care a găsit-o spre finalul vieții sale și a împărtășit-o, a fost și cel care i-a îngropat trupul în pustie, în secolul al V-lea. (Sursa: doxologia.ro)
See More

Sfânta Cruce – semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi
Crucea este semnul iubirii dintre noi si semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Ridicând aceste cruci, manifestați hotărârea de a vă iubi neamul, de a vă iubi unul pe altul, de a lupta pentru unitatea poporului nostru până la moarte. Crucea reprezintă pentru noi – pentru creștini, pentru poporul care își face semnul înainte de orice faptă și la toate rugăciunile – suprema iubire a unuia pentru altul și suprema iubire a fi...ilor pentru neamul lor. Crucea presupune să mergi până la moarte, de bunăvoie, pentru ceilalți. Hristos, prin cruce, a mers de bunăvoie până la moarte pentru noi, ca să învingă moartea. Numai primind crucea de bunăvoie, nu silit, ci din iubirea supremă pentru celălalt, numai așa capeți și tu viață veșnică și te înalți spre desăvârșire, prin unirea cu Hristos, ajutându-i și pe ceilalți să facă aceasta. Crucea este semnul iubirii dintre noi si semnul iubirii lui Dumnezeu pentru noi. Ridicând aceste cruci, manifestați hotărârea de a vă iubi neamul, de a vă iubi unul pe altul, de a lupta pentru unitatea poporului nostru până la moarte. (Pr. Sofian Boghiu, Smerenia și dragostea, însușirile trăirii ortodoxe, Ediția a II-a revizuită și adăugită, Fundația Tradiția Românească, București, 2002, p. 250)
See More

Duminica a 3-a din Post (a Sfintei Cruci) / 3rd Sunday of Great Lent (Veneration of the Cross) 11.45 - Ceasurile / Hours 12.30 - Dumnezeiasca Liturghie / Divine Liturgy

Fecioara Maria a trăit cea mai mare unire cu Dumnezeu pe care o poate realiza omul
Fecioara Maria este tipul fiinţei umane pe deplin realizate. Există la ea o inti­mitate infinită cu Dumnezeu şi un respect infinit: ea cu­noştea dumnezeirea lui Iisus într-un mod pe care noi nu-l cunoaştem, o cunoştea la un punct culminant. În Iisus ea slujea lui Dumnezeu. Există la ea în acelaşi timp o iubire maternă şi iubirea celei care este slujitoarea model a Domnului. Fecioara Maria a tră...it cea mai mare unire cu Dumne­zeu pe care o poate realiza omul. Ce înţelegere pentru Fiul Său, ce înţelegere pentru taina omului, taină care-şi are rădăcina în Dumnezeu, ce înţelegere pentru Dumnezeu Întrupat... Importanţa Maicii Domnului vine din legătura ei cu Hristos. Această unire supremă cu Dumnezeu Întru­pat e experienţa ce ni se pune înainte. Fecioara Maria este tipul fiinţei umane pe deplin realizate. Există la ea o inti­mitate infinită cu Dumnezeu şi un respect infinit: ea cu­noştea dumnezeirea lui Iisus într-un mod pe care noi nu-l cunoaştem, o cunoştea la un punct culminant. În Iisus ea slujea lui Dumnezeu. Există la ea în acelaşi timp o iubire maternă şi iubirea celei care este slujitoarea model a Domnului. Nu putem să o separăm pe Fecioara Maria de noi, şi să o punem pe acelaşi plan cu Hristos. Ea stă pe acelaşi plan cu noi şi de aceea ne poate ajuta atât: arată ce poate realiza o făptură omenească folosindu-şi libertatea pentru a se însoţi cu voia lui Dumnezeu. (Dumitru Stăniloae, Marc-Antoine Costa de Beauregard, Mica dogmatică vorbită. Dialoguri la Cernica, Editura Deisis, 2000, p. 184)
See More

Duminica a 2-a din Post (a Sfântului Grigorie Palama) - Vindecarea slăbănogului din Capernaum / 2nd Sunday of Great Lent (St. Gregory Palamas) - Healing of paralytic in Capernaum 11.45 - Ceasurile / Hours 12.30 - Dumnezeiasca Liturghie / Divine Liturgy

Sfinte Cuthbert roagă-te bunului Dumnezeu pentru noi!

Metaniile sunt de folos atât pentru sufletul, cât şi pentru trupul celui care le face
Dacă putem, să zicem, în timp ce facem metaniile, şi „Doamne, Iisuse, miluieşte-mă”. Aşa este cel mai bine. Şi Domnul nu numai că ne va auzi, dar ne va şi ierta, întrucât cerem iertarea nu doar cu buzele, ci şi cu trupul şi din tot sufletul. Când cineva face metanii, folosul este dublu, şi pentru sufletul, şi pentru trupul celui care le face. Sufletul se foloseşte pentru că, prin metanii, ce...re iertarea şi mila Domnului, iar trupul, pentru că, astfel, îşi întăreşte muşchii abdominali şi se fortifică… Îţi recomand să faci cât mai multe metanii. Începe cu un număr redus, apoi adaugă altele în fiecare zi, până ajungi în punctul în care să simţi că poţi rezista. Însuşi organismul ne înştiinţează limitele rezistenţei lui şi, atunci, stabilim numărul de metanii în funcţie de rezistenţă. Apoi, deşi nu e obligatoriu, putem menţine constant numărul de metanii în fiecare zi. Aceasta depinde de numeroşi factori ca dispoziţia sufletească, oboseala, starea de sănătate etc. Important este începutul, pe de o parte, şi, pe de altă parte, e importantă şi pocăinţa ce trebuie să însoţească metaniile, pocăinţa pentru multele noastre păcate, pentru care trebuie să ne cerem iertare de la Domnul cu toată puterea sufletului şi-a trupului. Dacă putem, să zicem, în timp ce facem metaniile, şi Doamne, Iisuse, miluieşte-mă. Aşa este cel mai bine. Şi Domnul nu numai că ne va auzi, dar ne va şi ierta, întrucât cerem iertarea nu doar cu buzele, ci şi cu trupul şi din tot sufletul, indiferent dacă acesta e aproape de Hristos ori prins în mrejele păcatului. (Sfântul Părinte Porfirie, Antologie de sfaturi şi îndrumări, Editura Bunavestire, Bacău, p. 243)
See More